| alex brie . net |
| bloghez din 2003 despre mine, internet, prieteni si altele. | |
| Ultimele Titluri | |
| alex brie . net |
|
| Cum se adopta tehnologia Thu, 12 Jan 2012 05:04:20 PST Voiam sa-i las un comentariu lui Cristi Manafu ca raspuns la intrebarea sa "De ce nu adoptam tehnologia" dar se lungea cam mult, asa ca il postez aici. Un trackback in plus nu ii strica nici lui, evident. Chiar azi ascultam un episod din podcastul lui Marco Arment (creator al Instapaper si unul din cei care au creat Tumblr), adica episodul asta.Se discuta printre altele despre CES si despre gadgeturi, si fix pe tema "ce anume determina adoptia noilor tehnologii/gadgeturi". Explicatia lui Marco este ca pentru a incepe sa fie adoptat pe scara larga, o inventie/gadget noua trebuie sa aduca sensibil mai mult decat un singur feature in plus. Radical de multe. Doar un plus tehnologic nu este suficient sa motiveze cumpararea pe scara larga, si doar cei extrem de pasionati se vor uita la un plus de viteza, un numar ceva mai mare de pixeli sau un pic de calitate suplimentara a culorilor. Marea masa a oamenilor este in general multumita cu "merge si asa".. pana cand ii dai motive serioase sa adopte gadgetul respectiv.Exemplul lui Marco este despre televizoarele lcd, care au inceput sa fie adoptate pe scara larga atunci cand ofereau deja multe chestii misto: relativ ieftine, au ecrane MARI si calitate a imaginii mult mai buna, ocupa mai putin spatiu in casa (neavand tub catodic), etc. Daca ar fi adus doar o singura chestie in plus (de pilda aceeasi calitate a imaginii, aceeasi dimensiune a ecranului, acelasi pret si doar lipsa tubului catodic), nu ar fi avut niciun succes.Similar, amintiti-va de iPhone - a avut succesul nebun si a declansat revolutia mobila a acestui deceniu pentru ca a adus radical de multe noutati: ecran extraordinar(pentru vremea aceea), interfata inovatoare, interactiune prin multitouch, acces full la net si email, etc. Daca ar fi adus, de pilda, doar multitouch, dar fara restul de inovatii, ar fi ramas doar un produs de nisa.Concluzia ar fi ca pentru a convinge multi oameni(mass-market) trebuie sa vii cu mai multe chestii noi si misto; altfel risti sa ramai un produs de nisa, apreciat doar de o mana de geeks sau bloguri de gadgeturi. Permalink ... |
|
| 2011 si 3 experimente Sat, 31 Dec 2011 04:13:00 PST Parca ieri eram in iulie. Din ce in ce mai des, sfarsitul de an vine subit, anuntat doar de un Craciun pripit si, inainte de asta, de un Halloween vazut pe la TV. Imi doresc ades sa fiu din nou copil, fie si doar pentru a mai percepe altfel timpul. Mai pe indestulate. Dar nu despre asta voiam sa scriu. De luni intregi incerc sa povestesc despre cele 3 experimente pe care le-am intreprins anul acesta. Experimentul 1: Slow Carb Diet (aka 4-Hour Diet) De Craciunul trecut mi-am facut un auto cadou cartea lui Tim Ferriss, 4 Hour Body (cumparata de pe bookdepository). Nu recomand sa v-o cumparati, dar recomand sa o rasfoiti macar - se gaseste pe torente in format electronic. Tim Ferriss este un autor mediocru dar un marketer extraordinar, iar numeroasele capitole ale cartii sale pot fi rezumate in sub o pagina fiecare; restul de aproape 600 de pagini sunt de umplutura, preludii lipsite de utilitate dar savuroase de multe ori. Cu toate astea, ca prim experiment pentru 2011 am aplicat, cu succes, dieta descrisa in cateva din capitolele cartii - slow carb diet. O rezum copiind un singur paragraf dintr-un email trimis acum aproape o luna: In esenta, dieta se poate rezuma la jumatate de pagina(si tot vreau sa pun un post pe blog cu asa ceva) - pe durata dietei renunti la carbohidrati 'albi', adica la cartofi sau cereale, la dulciuri, fructe si chiar lactate. Mananci la discretie carne, fasole, mazare, spanac, orice legume, oua; cu moderatie grasimi. Micul dejun consistent, cu carne sau oua si legume, etc. O zi pe saptamana(regulat) *trebuie* sa mananci carbohidrati si orice altceva doresti (dulciuri, ciocolata, bere..), ca sa impiedici trecerea metabolismului la mod economic. Recomandat baut apa multa si , cum ziceam, mic dejun consistent. Neaparat, masuratori periodice ca sa analizezi progresul sau sa identifici plafonari. Eu ma cantaream (si am ramas cu obiceiul) zilnic, dimineata inainte de micul dejun. Mi s-a intamplat sa ma blochez uneori, cand in ziua "libera" nu mancasem suficienti carbohidrati - dupa aceea nu mai vedeam scaderi de greutate. In medie insa am dat jos cam un kg/saptamana. Dupa ce am ajuns la dimensiunile dorite am reinceput sa mananc 'normal', fara sa mai iau in greutate. In fine, cand vad ca incep iar sa acumulez, mai raresc carbs si dulciuri o zi-doua. Inainte de aplicarea dietei, desi nu aveam vreo problema cu greutatea, doream totusi sa dau jos burta de programator. Dupa cum va va spune orice trainer ne-mincinos, burta se poate da jos doar prin dieta(abdomenele nu fac decat sa intareasca muschii, doar dieta reuseste insa sa arda grasimea). Pe 1 ianuarie 2011 m-am cantarit: 75 kg. In mai, dupa 4 luni si putin, ajunsesem la 64 kg, aceeasi greutate pe care o aveam in primul an de facultate. Totul, fara vreun efort deosebit. De atunci ma mentin in zona 64-66 kg, mancand orice, fara restrictii. Experimentul 2: No Poo Am aflat de curentul "no poo" de pe BoingBoing (vezi aici). Pe scurt, oameni care nu se mai spala cu sapun sau sampon, ci doar cu apa. Chestie sustinuta de unele experimente stiintifice(nu le mai gasesc sursa, desi probabil veti ajunge la ea din linkul de mai sus) care au aratat ca, in medie, pentru cazuri comune, spalatul cu apa este mai eficient(sau chiar mai) decat spalatul cu sapun sau sapun antibacterial. In cazul meu, de la inceputul lui 2011, am incercat sa ma spal doar cu apa. Fara sampon sau sapun. Singurele exceptii au fost: cand eram murdar pe maini cu unsori, uleiuri sau vopseluri - am folosit sapun cand am revenit de la mare, cu parul plin de nisip - am folosit sampon cand aveam parul lung si prea gras - am folosit un pic de bicarbonat de sodiu (de bucatarie) pentru degresare Concluzii: m-am spalat mai des (no shit, Sherlock) transpir relativ mai putin (weird) chestia functioneaza in primul rand pentru cei cu par scurt; la par lung banuiesc ca nu prea miros chiar ok(ask my wife; chestie confirmata si de cei din articolul de mai sus) parul meu arata mai sanatos si mai inchis la culoare (asta o zice maica-mea) matreata care imi chinuie scalpul de ani de zile si care nu s-a vindecat definitiv nici cu Head&Shoulders nici cu Nizoral sau alte sampoane dedicate e acum mai putina si mult mai discreta acneea ocazionala este de asemenea mai mica si mai discreta Experimentul 3: Fitness Pe langa dieta si schimbarea de greutate imi propusesem ca, in 2011, sa devin, pentru prima data, "fit" - cu bicepsi, pectorali, 6-pack abs si orice altceva. Din pacate nu am reusit. Un mic accident in iulie la sala de fitness (o semi-dizlocare de umar, urmare a unui exercitiu cu o haltera prea grea) m-a facut sa intrerup programul auto propus. Mai incercam din nou, in 2012. La anul si la multi ani! Permalink ... |
|
| Despre motociclisti Tue, 22 Nov 2011 23:51:00 PST Postul asta al lui Petreanu despre inmormantarea recent televizata a unui tanar motociclist mi-a amintit de o chestie(nu mai stiu daca am mai povestit-o in trecut sau nu, dar oricum am vrut). Acum un an si, venind cu masina pe DN1 intr-o zona unde drumul era destul de liber, ma angajasem in depasire. Masina pe care o depaseam era o Dacie cu vreo 98 la ora, eu nu prea aveam demaraj si doar 105-110 km/h, incercand sa raman sub limita de amenda. Cum ziceam, drumul liber, loc berechet, doua benzi pe sens, timp era. Din spate apare o motocicleta, vreo 150 la ora, un tip si cu gagica in spate-i. Ajung repede in spatele meu, care de-abia ajunsesem in dreptul masinii de depasit, si incep sa ma claxoneze insistent. Dar insistent, nu gluma. Frana nu mai puteam pune ca i-as fi cules de pe capota, asa ca am fost nevoit sa calc la maxim pedala si sa gonesc putinii-mi cai viteza cat sa completez depasirea si sa ma trag pe banda 1, cam la limita si cam fara loc(speriindu-l putin pe cel cu Dacia), sa fac loc nebunilor sa treaca. Dupa ce le-am facut loc s-au dus mai departe fericiti, cu ai lor 150 la ora. Nu inainte de a-mi arata "the finger". M-am crucit nauc. I-am vazut, opriti, vreo 30 de kilometri mai incolo, intr-o parcare, sa se odihneasca. Si acum ma mai intreb ce oare le facusem ca sa merit "the finger", in afara de a-i fi fortat sa incetineasca pentru jumatate de minut din goana lor si sa scada viteza pana la... 130 pe ora. Oare cat de tare ii taia nevoia de odihna de se grabeau in halul asta? Cand aud la TV sau aiurea motociclisti plangandu-se ca nu sunt respectati in trafic, imi amintesc de scene de genul acesteia, si de faptul ca in tot traficul din Bucuresti, de-a lungul anilor am vazut o singura data un motociclist asteptand cuminte la semafor, incadrat cum trebuie pe banda - toti ceilalti se strecurau la limita printre masinile oprite in fata, sa se bage in fata, sa o poata taia repede. Cand o intreaga categorie de participanti la trafic isi bate joc ostentativ de regulile de circulatie si de bun simt, iar exceptiile sunt rarisime, cred ca "respectul" din partea altora la adresa lor ar trebui sa fie ultima lor grija. Pana la urma, Darwin ala stia el ceva si selectia naturala se intampla, vrei nu vrei. Permalink ... |
|
| Apple versus Android Wed, 16 Nov 2011 08:50:00 PST Am petrecut cateva ore dimineata scriind un lung post despre haterii care si-au facut o misiune de oroare in a critica orice tine de Apple, iPhone, iPad si de posesorii de gadgeturi cu marcile respective. Post motivat de link bait-ul asta al lui Zoso. Am renuntat la post-ul respectiv pentru ca sa-l scriu pe acesta, mai scurt. Dar se pare ca am gresit - si cel de fata se dovedeste exagerat de lung. Haterii vor ramane hateri, indiferent ce le spui(acum 7 ani de zile radeau de calculatoarele Apple, de mous-urile cu un singur buton, imposibilitatea de customizare hardware si de lipsa software-ului; acum 3 ani radeau de telefonul Apple cu un singur buton si imposibilitatea de customizare hardware; iar in prezent rad de aceleasi telefoane si tablete si de imposibilitatea de customizare a interfetei asa cum o poti face in alte parti). Am tot respectul pentru Android ca sistem de operare. Am in schimb sila si uneori scarba fata de acei producatori de telefoane care copiaza arogant si ostentativ interfata, iconitele, designul, forma, functionalitati, servicii ba chiar si pachete sau campanii de marketing ale competitiei. Oricat de bune ar deveni vreodata telefoanele celor de la Samsung, nesimtirea de care au dat dovada in a fura munca altora(mda, designul este o munca) ii scade grav in ochii mei. Problema lor mare este insa ca sunt incapabili de inovatie, nereusind sa aduca nimic fundamental diferit ca design sau functionalitati de ceea ce au facut altii. In fine, strategia lor functioneaza iar copiatul, preturile mici si promovarea puternica le-au adus un loc de onoare in clasamentul producatorilor de telefoane mobile. Au redevenit relevanti fix atunci cand nu le-ai mai fi dat vreo sansa. Revenind la titlu: toata lumea compara Apple cu Android. Cei care isi dau seama ca vorbim de concepte diferite se corecteaza zicand iOS cu Android, dar tot gresit ramane. Faptul ca Android-ul se poate descarca gratis si distribui pe cam orice telefon modern inseamna ca va ramane o chestie populara, cel putin pana cand va aparea altceva mai bun si eventual tot gratis ca sa-i faca concurenta. Dar a compara "succesul" Android-ului cu cel al iPhone-ului este similar cu a compara apa de la chiuveta cu sticla de Bordeaux. Apa este aproape gratis si pe toate drumurile, Bordeaux-ul nu. Ambele potolesc setea, doar ca in functie de teava de multe ori apa aia are gust de canal si ai prefera sa nu o fi baut. Eu unul prefer vinul. Si-a pierdut Apple elanul? Evident. Pentru ca doar o data poti fi 100% cel mai tare pe o piata, si anume cand tu ai inventat piata aia si esti singurul jucator. Pe masura ce vin si alti jucatori cota ta de piata va scadea. Dar, pe de alta parte, si piata creste. In ultimul an s-au vandut peste 50% din toate device-urile cu iOS vandute ever(care sunt vreo 250 de milioane). Nu stiu daca e clar, deci reformulez: Apple a vandut in ultimul an mai multe iPhoane, iPod-uri si iPad-uri decat a vandut din 2007 pana in 2010. Iar 250 de milioane e o cifra maricica - comparabila(mai mica, totusi) cu populatia USA. Dar iPhone4S este de-abia la inceput. Ce va aduce viitorul apropiat? Pai vad trei variante: 1. Continua tot asa: Apple vinde mai mult decat oricare alt competitor. Haterii tot vor comenta ca daca ar fi cu adevarat tare ar vinde mai mult decat toti competitorii adunati la un loc. Eu zic ca nu ar fi ok, e bine sa manance si altii o paine. 2. Continua tot asa dar, incet incet, Apple isi va pierde pozitia de leader. Eu zic ca doar niste greseli mari de management ar putea face asta. Produsele pe care le au acum sunt foarte bine pozitionate - solide ca arhitectura, solide ca si design si mai ales ca filozofie - se vor produse versatile si puternice, dar usor de folosit. Complexitatea este redusa la minim prin diminuarea optiunilor. Fara task managere, widget-uri sau alte functionalitati pentru power useri. 3. Competitorii vor veni cu noi inventii, noi sisteme de operare sau functionalitati atat de magice incat actualii posesori de iPhone vor migra catre ei, iar Apple va fi dat uitarii. Fara suparare, de-abia astept asa ceva. Pana la urma, asta inseamna progresul. Din pacate, deocamdata nimeni nu o face. Kindle eInk este singurul gadget non-Apple care a reusit sa ma incante, dar in plus fata de iPad si nu ca alternativa la el. Asa ca, pana aflati vesti noi despre vreun telefon sau tableta care sa reuseasca sa aduca acea combinatie magica de putere, inovatie, usurinta de utilizare si atentie la detalii, eu unul raman fan iOS. V-am salutat. Permalink ... |
|
| Design, Google Reader si Steve Jobs Mon, 31 Oct 2011 23:44:00 PDT Daca de-a lungul vietii ati alege sa cititi doar o biografie a unui mare om, eu v-as recomanda sa fie cea a lui Steve Jobs. Walter Isaacson, autorul, a reusit sa faca ceea ce se doreste de la un Vorbitor in Numele Mortilor: sa prezinte o imagine corecta a unei personalitati extrem de complexe, cu nazuintele, viziunile, defectele, angoasele, esecurile si reusitele sale. Este o carte despre un om, cu partile bune(tenacitatea, pasiunea, gustul) si rele(manipularea, obsesia, lipsa empatiei). Dar adevaratul motivul pentru care ar trebui sa o cititi este ca, printre franturi de conversatie, cartea reuseste sa explice niste lucruri foarte utile: de pilda cum sa pui pasiune in ceea ce faci; cum sa nu stai in banca ta ci sa aspiri la mai mult; cum sa incerci sa fii mai bun; si mai ales, sa intelegi ca designul nu este doar vopseaua si cutia de la suprafata, ci ca adevaratul design inseamna si cum interactionezi cu produsul, cum arata el prin interior si, fundamental, cum ar trebui sa functioneze. Mi-am amintit de partea asta cu designul vazand noua interfata a aplicatiei web pe care o foloseam(pana azi) cel mai des: Google Reader. Este groaznica. Facuta de cineva care a citit ca designul web bun trebuie sa contina mult spatiu alb, si a trecut la fapte. Peste 25% din inaltimea paginii este ocupata cu zona fixa continand: bara de navigare in produsele Google(o chestie creata pentru acei 0.0000001% din populatia globului care nu au mai folosit Google niciodata), o zona URIASA DE CAUTARE in interiorul feedurilor (pentru ca, nu-i asa, daca era mai mica si mai discreta nu ne-am fi prins ca o putem folosi), o zona SI MAI URIASA cu padding de cca 10px cu butoane comune gen "subscribe", "refresh", "mark all as read", etc. Li se mai adauga inca o zona fixa continand titlul folderului sau feed-ului, padding maricel si acolo, si nimic altceva. Mai mult, degeaba ai monitor larg: articolele sunt inghesuite pe verticala, lasand aproape jumatate orizontala din ecran libera. Rezultatul este un site pe care teoretic ai vrea sa-l folosesti ca sa citesti lucruri de pe web. In realitate peste un sfert din inaltimea paginii (la o rezolutie de 990px inaltime) este fix si nescrolabil, dedicat unor functii de care as avea nevoie in mai putin de 5% din durata utilizarii. Iar functionalitatea principala, de citit de bloguri, este inghesuita in josul paginii, labartata cat de vertical se poate, fortandu-te sa dai scroll de multiple ori doar ca sa reusesti citi fie si un singur articolas. Revenind la design: stilul general incearca sa fie acelasi ca in alte aplicatii Google (Docs, de pilda), dar reuseste sa blocheze un spatiu urias din ecran(barele fixe cu butoane si titluri ocupa mai mult loc decat in Google Docs) de pomana. Produsul efectiv (cititul de articole de pe net) este pus in plan secund, ca un musafir nepoftit sau un intrus inorportun; simti priviri reci in ceafa si soapte cum ca "uite care-i treaba, noi te lasam sa-ti citesti feed-urile, ca prea insisti dar... cum sa-ti zic.. poate data viitoare gasesti sa o faci de prin alta parte ca ne cam deranjezi". Cu riscul de a fi acuzat de conservatorism, cred ca vechea forma i se potrivea mai bine - crescuse simultan cu produsul, il ghidase si fusese ghidata de el. Ziceam ca una din lectiile invatate din cartea pomenita este despre design si cum acesta ar trebui sa fie fundamental inglobat in produs si nu o spoiala peste partea de functionalitate. In cazul noii interfete Google Reader, noua forma este in conflict cu fondul; atunci cand la un produs de citit articole pe net textul articolului este inghesuit in sub 25% din pagina, iar peste 50% din aceasta este "de umplutura", exista o problema grava. Permalink ... |
|
| Ce trebuie sa faca Apple pentru Computer Science Sun, 16 Oct 2011 23:25:00 PDT Am citit azi via Twitter un articol de pe Acm.org intitulat "What Did Steve Jobs Do for Computer Science?" care, evident, converge spre a critica lipsa de implicare a Apple in comunitatea academica si, mai ales, faptul ca Apple, spre deosebire de Intel, Microsoft si altii, nu dau si ei un banut cercetatorilor din universitati. Poate sunt eu cam acid, dar genul asta de articole imi inspira o greata profunda, trezindu-mi in minte imaginea unor pusti de pe langa blocuri care ma trageau de maneca sa le dau si lor un leu. Nu pentru ca le-ar fi fost foame, nu pentru ca aveau nevoie de bani (erau copii spalati, imbracati bine, etc), ci doar pentru ca ma vazusera imbracat decent si s-au gandit sa-si incerce si ei norocul. Poate-poate pica de o ciocolata (a picat). Cam asa imi pare si tonul autorului, despre ale carui realizari academice sau de cercetare in computer science nu gasesc referinte online. Apple sta pe o tona de cash si nici macar nu sponsorizeaza vreun concurs stiintific sau vreo conferinta. Niste magari - auzi soro, sa aiba ei atatia bani si sa nu ne dea si noua din ei. Chiar asa, mai Apple. Dar se poate? Voi aveti bani si nu vreti sa ne dati si noua de o ciocolata? Nu conteaza ca Apple cumpara cu bani grei startupuri cu tehnologie de ultima ora rezultate din cercetari de top in Computer Science si nu numai, motivand astfel cercetatorii sa puna osul si sa inventeze si ei chestii tari si utile lumii (nu doar articole pe hartie). Nu conteaza ca are programe speciale de reduceri si oferte pentru mediul academic, sau ca produsele sale sunt parca special concepute pentru utilizarea in universitati (unix based, pre-dotate cu multiple limbaje de programare si compilatoare, portabile, accesibile). Pentru piscotarii autori de articole de umplutura, conteaza doar ca Apple nu da bani la conferinte si nu sponsorizeaza concursuri. Faptul ca de cand a aparut AppStore-ul si, dupa cum spunea cineva de la Forbes, the apps revolution, tinerii sunt mai interesati ca oricand de a invata programare, sperand sa devina si ei milionari din aplicatii, este de asemenea irelevant. Conteaza doar ca Apple are bani si noua nu ne da nimic. Nu zic ca cercetarea academica este rea, dimpotriva. Pana la urma, ea ne-a adus calculatoarele, Unix-ul, internetul si altele. Google, Microsoft, Intel, HP si altii fac foarte bine sa sponsorizeze cercetarea universitara si sa dea ceva inapoi comunitatii care i-a construit. Dar Apple a fost creat de un tip care nu si-a permis sa mearga la facultate si a reusit sa hackuiasca un pic sistemul educational intrand pe sest la cursuri si de un hacker care a invatat harware si software in timpul liber, lipind tranzistori acasa. De la inceputuri, cultura Apple a fost de hacker, do-er si nu de thinker, iar contributia lor la Computer Science este una indirecta, prin intermediul produselor si nu a sponsorizarilor. Si nu cred ca poti invinui vreo companie pentru ca vrea sa dea bani celor care, in opinia lor, ii merita cu adevarat. Sunt banii lor, e problema lor. I-au castigat pe drept (spre deosebire de WallStreet) si au dreptul sa aleaga ce fac cu ei. Iar articolele de genul celui comentat de mine ar merita ignorate (si sincer habar nu am de ce nu am facut-o - poate doar pentru ca aveam chef sa mai scriu ceva pe aici). Permalink ... |
|
| Intrebarea zilei Sun, 16 Oct 2011 06:40:00 PDT .. De ce "nou" inseamna "mai prost" ? De ce .. "new" Twitter(noua interfata web a Twitter) e groaznic de incet, neintuitiv si in general nefunctional? (ca, de pilda, nu mai are link catre @replies, ca e un chin sa te uiti la ce ai scris acu x zile - povestea aia cu arhiva ajax si ca imi moare cand dau click pe Messages, nu ca as tine neaparat). Adica Twitter, care era un model pentru tot internetul la capitolul uzabilitate, a devenit o chestie groteasca care nu mai poate fi folosit fara un client 3rd party ...fix cand incepuse sa ma "prinda" Instagram a aparut versiunea 2.0 care a reusit sa strice niste chestii importante pe acolo, indepartand din efectele preferate, adaugand altele banale si inutile, probleme de upload si alte alea, suficient cat sa ma faca sa nu il mai folosesc ...cel putin primele 2 update-uri de sistem de operare vin mereu cu probleme si incompatibilitati?(imi amintesc cand mi-am blestemat zilele pentru upgrade-ul la Leopard, sau orice upgrade de Windows de-a lungul vietii) - o problema si mai grava la iOS unde update-urile vin la distanta de minim 2 luni intre ele, iar problemele fundamentale de conceptie probabil vor fi rezolvate de-abia peste 2-3 update-uri (rog pe cei cu Android sa se abtina de la comentarii malitioase; stim cu totii ca la mobilele cu Android nu se fac update-uri de OS, punct; la iOS, rare cum sunt, ele exista si de obicei sunt pozitive update: nu e cazul acum de un flame ios vs android, deci piua :) ) de ce nu folosesc nici macar una dintre noile functionalitati introduse de Lion, ba chiar ma incurca de multe ori, iar in schimb imi lipsesc cateva din cele ale Snow Leopard? Si cam la fel stau lucrurile cu XCode 4.x versus XCode 3.x, Skype 5 versus Skype 2, toate versiunile de Yahoo Messenger, Winamp, Firefox, homepage Google, Facebook si altele unde oldversion.com nu ma poate ajuta? Si de ce "mai nou" inseamna in 90% din cazuri "mai umflat cu chestii de umplutura pe care nu le folosesc dar care mananca memorie si loc pe pagina"? Si de ce versiunile noi din Star Wars, Indiana Jones si altele(Matrix 2&3..?) au reusit sa-si faca precursorii sa roseasca de rusine ca au avut asemenea epigoni? De ce, dom'le? De ce nu pot sa ramana lucrurile bune pe loc? De ce nimeni nu zice vreodata "stop, e perfect asa, nu mai schimbam nimic"? Permalink ... |
|
| Odihneste-te in pace, Steve Jobs! Wed, 05 Oct 2011 21:50:00 PDT Astazi a murit Steve Jobs, fostul CEO al companiei Apple, probabil omul care a influentat cel mai mult lumea, de la inventia tranzistorului incoace (inventia WWW-ului e un runner-up, dar probabil WWW-ul nu ar fi existat fara Steve Jobs). Daca, satui de iPhoane, Macuri si in general de fani Apple, va intebati care e faza si de ce v-ar pasa atat de mult de el, se cere o scurta recapitulare: Jucaria asta din fata ta. Calculator personal. Probabil nu ar fi existat. Apple au fost primii care au creat un calculator personal comercial, restul industriei era convinsa ca lumea nu are nevoie de asa ceva. Ar fi fost altceva in locul lui - probabil terminale fara inteligenta si autonomie, conectate la un server central de dimensiunea unor camere. Fara interfata grafica(sau poate una primitiva), evident, avand cel mult un mouse butucanos. Nici gand de fonturi, design sau aspect prietenos. Jucaria aia din buzunarul tau, Droid/HTC/LG... Nu ar fi existat in forma asta fara iPhone-ul lui Steve Jobs. Nu ar fi fost dreptunghiular, putin rotunjit, fara stylus, cu un ecran pe intreaga suprafata si cu un minim de butoane. Ecranul ar fi fost de doua ori mai mic ca sa faca loc tastaturii numerice sau qwerty (sau virtuale, cu stylus-ul), rotirea automata nu si-ar fi avut locul, navigarea pe internet s-ar fi facut in sistem WAP sau HTML-fara-javascript, zoom-ul cu butoane separate. Pozele ar fi aratat groaznic, asa cum e de asteptat de la un mobil. Aplicatii scumpe si greu de instalat(sms-uri la numere cu suprataxa), dar oricum nu ai fi instalat nimic pe el si te-ai fi bazat pe ce venea gata pus de operator. PS. daca ai Nokia sau BlackBerry, probabil nu prea s-ar fi schimbat chestii. Jucaria aia din mana ta. iPad-ul. Mda. S-ar fi chemat Windows Tablet, ar fi costat 2000 de dolari si pentru ea ai fi avut nevoie de stylus si de muschi seriosi. Dar scuze.. cum ziceam mai sus, probabil nici Windows si nici ideea de computer personal (nemaivorbind de cel portabil) nu ar fi existat. Asa ca odihneste-te in pace, Steve! Ai schimbat ultima jumatate de secol mai profund decat oricare altul. Si pentru asta nu te vom uita! Permalink ... |
|
| Oficial, sfarsitul Web2.0 Mon, 03 Oct 2011 12:15:00 PDT dupa mine asta reprezinta inchiderea unui capitol mare din istoria internetului, perioada 2003-2010, intitulata cumva pompos, web 2.0. ...printre altele, sunt cei ... care s-au uitat circumspect la aparitia a doua proiecte mititele, numite twitter si facebook."Acum suntem intr-o noua etapa, intitulata, la fel de pompos, etapa social media... oameni ..care au descoperit internetul de vreo 2 ani: cei din advertising" [de la Dragos] Adevarul cam asta este, ca daca cineva mi s-ar lauda acum ca este/face/areunproiect Web2.0, m-as uita la el ciudat, cam ca la vreunul care se lauda ca are tv acasa. PS. Daca va socati ca, dupa mult prea indelungate hiatusuri, am scris din nou pe blog, de vina ar fi postul mai vechi al lui Marco Arment "Avoiding the blogger trap" care mi-a reamintit ca blogul meu este in primul rand al meu. Voi, ceilalti, veniti de-abia in plan secund, si e stupid sa stau EU blocat fara sa scriu nimic, stresat ca nu am a scrie lucruri suficient de interesante pentru cohortele de cititori. Asa ca poate(daca ma urnesc) o sa scriu pur si simplu, dand ignore faptului ca sunt si citit. Ce o fi o fi. Permalink ... |
|
| Biciclete pliabile Fri, 26 Aug 2011 00:56:00 PDT Am vazut ca @manafu ar cauta o bicicleta de oras pliabila si mi-am amintit ca nu am povestit pe blog despre a mea(presupun ca postul lui Cristi nu face parte din vreo campanie online ci ca e efectiv interesat de subiect).De pe la sfarsitul lui iunie sunt mandrul proprietar de Brompton, probabil cea mai tare marca de biciclete pliabile. Parafrazandu-l pe cel care m-a convins sa-mi cumpar asa ceva, Brompton este pentru biciclete pliabile cam ceea ce e Mercedes pentru masini - o marca cu vechime, renume, reputatie de calitate si fiabilitate, si pret pe masura.Cand am inceput sa caut o marca de bicicleta pliabila, am urmarit un singur criteriu esential: sa pot inghesui usor doua asemenea biciclete in portbagajul al masinii (Suzuki SX4 - are un portbagaj mic). Evident, daca doua biciclete pliate ar incapea in portbagaj, urmau sa incapa si in lift sau in debaraua aglomerata. Am vazut(live dar si pe net) cat se pliaza Dahon, B-Twin si alte marci gasite pe youtube. Sentinta a fost clara: Brompton le intrece, este cea mai compacta si ofera un bun compromis intre usurime si rezistenta. Daca nu ai nevoi atat de extreme si te multumesti sa poti duce o singura bicicleta intr-un portbagaj, probabil alte marci (Dahon, B-Twin, etc..) te pot multumi, costand chiar de 3-4 ori mai putin. Pentru ca, dupa cum ziceam, Bromptonul cost muult - atat de mult ca uneori ma jenez sa raspund intrebarilor oamenilor de pe strada. Asa ca mai bine uitati-va pe Ciclissimo sau Veloteca daca vreti sa vedeti ce si cum. Permalink ... |
|
 |
|
